Autori – Fizioterapeut și tehnician nutriționist Florentina Bănică, Fizioterapeut Pascu Eduard
Introducere
Scolioza este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale care poate avea efecte importante asupra vieții pacientului, nu doar din punct de vedere fizic, ci și psihologic și social.
Impactul emoțional este deosebit de relevant în cazul scoliozei idiopatice adolescentine, deoarece adolescența este o perioadă în care imaginea corporală, stima de sine și acceptarea de către grupul de egali au o importanță deosebită.
Cercetările arată că diagnosticul și tratamentul scoliozei pot fi asociate cu modificări ale imaginii corporale, anxietate, scăderea încrederii în sine, dificultăți sociale și preocupări legate de viitor. O revizuire sistematică a studiilor calitative a evidențiat faptul că diagnosticul poate fi perceput ca un eveniment important, însoțit de șoc, incertitudine și anxietate.
Impactul diagnosticului asupra stării emoționale
Primirea diagnosticului de scolioză poate reprezenta o experiență dificilă pentru adolescent. Persoana poate fi preocupată de evoluția bolii, de necesitatea purtării unui corset sau de posibilitatea unei intervenții chirurgicale.
În literatura de specialitate sunt descrise reacții precum șocul, îngrijorarea, anxietatea și incertitudinea. Aceste reacții nu apar însă la toate persoanele și pot varia în funcție de severitatea scoliozei, vârstă, sprijinul familiei și modul în care pacientul înțelege diagnosticul.
„Fără să acordăm timp, este imposibil să ascultăm, să înțelegem, sentimentele și temerile pacientului și ale familiei.”
Autorii consensului SOSORT 2008
Imaginea corporală și stima de sine
Unul dintre cele mai importante aspecte psihosociale ale scoliozei este percepția propriului corp. Asimetria umerilor, a taliei sau a trunchiului poate deveni vizibilă și poate determina pacientul să fie mai atent la felul în care arată (hipervigilență – anumite aspecte pe care înainte poate nu le băga în seamă, acum devin centrul atenției – “am spatele strâmb”)
O analiză a literaturii privind dificultățile psihosociale ale adolescenților cu scolioză idiopatică a identificat imaginea corporală ca una dintre principalele legături dintre scolioză și problemele psihosociale. Procesul medical face ca pacientul să treacă printr-o adevărată schimbare de percepție, de aceea rolul fizioterapeutului este foarte important pentru a evita apariția catastrofizării, hipervigilenței, stimei de sine scăzute, anxietății s.a.
Unii adolescenți pot ajunge să evite anumite haine, activități sportive, plaja sau situațiile în care consideră că deformarea este mai vizibilă. Aceste comportamente pot influența încrederea în sine și participarea la activități sociale.
Anxietatea și relațiile sociale
Scolioza poate modifica modul în care adolescentul se raportează la ceilalți. Teama de a fi observat, întrebat sau judecat pentru aspectul corpului poate determina uneori evitarea unor situații sociale.
O revizuire sistematică publicată în 2026, care a analizat 19 studii calitative și 323 de participanți, a evidențiat teme precum anxietatea legată de aspectul fizic, teama de evaluarea celorlalți, rușinea asociată purtării corsetului și scăderea încrederii în sine.
Este important de precizat că existența scoliozei nu înseamnă automat apariția unei tulburări psihologice. Experiențele pacienților sunt diferite, iar sprijinul familiei și al echipei medicale poate contribui la adaptarea psihologică.
Impactul emoțional al purtării corsetului
Pentru anumite forme de scolioză adolescentină, corsetul reprezintă una dintre metodele de tratament. Deși are un rol medical important, purtarea sa poate fi dificilă din punct de vedere psihologic.
Adolescentul poate considera corsetul incomod sau vizibil și poate avea preocupări legate de haine, aspectul corporal și reacția colegilor. O analiză sistematică recentă privind calitatea vieții și sănătatea mintală în timpul tratamentului cu corset a constatat că pot apărea reduceri ușoare ale stării psihologice, funcționării sociale și imaginii de sine; aceste efecte au fost în multe studii tranzitorii și s-au ameliorat sau stabilizat în timpul tratamentului și după finalizarea acestuia.
Familia și sprijinul psihologic
Diagnosticul poate afecta și familia pacientului. Părinții pot avea propriile temeri legate de evoluția scoliozei și de tratament. Revizuirea sistematică din 2026 arată că povara psihosocială poate apărea atât la adolescenți, cât și la îngrijitori, fiind influențată de nevoia de informații, solicitările tratamentului și nivelul de sprijin disponibil.
De asemenea, părintele și familia în general pot fi un facilitator sau un inhibitor al schimbărilor psiho-sociale din viața pacientului și pot avea influențe reale asupra motivației și aderenței la tratament.
Din acest motiv, comunicarea dintre medic, fizioterapeut, pacient și familie este importantă. Adolescentul trebuie să primească informații adaptate vârstei sale și să aibă posibilitatea de a-și exprima temerile.
Importanța intervențiilor psihosociale
Intervențiile psihosociale pot reprezenta o componentă importantă a îngrijirii adolescentului cu scolioză. O revizuire sistematică publicată în 2023 a analizat intervențiile psihosociale destinate adolescenților cu scolioză idiopatică și a evidențiat beneficii posibile asupra stimei de sine, sănătății mintale și adaptării la tratamentul cu corset.
Astfel, tratamentul scoliozei nu ar trebui privit exclusiv din perspectiva corectării curburii coloanei. Calitatea vieții, imaginea corporală și starea emoțională reprezintă elemente importante ale îngrijirii pacientului. De aceea, poate că noi, fizioterapeuții, ar trebui să ne ocupăm mai mult de a ne îmbunătăți modul în care relaționăm cu astfel de pacienți.
Rolul evaluării fizioterapeutice
Evaluarea fizioterapeutică reprezintă punctul de plecare pentru individualizarea intervenției și monitorizarea rezultatelor. Aceasta integrează informațiile medicale și radiologice cu examinarea clinică a trunchiului, mișcării și funcției. Totuși, asimetriile corporale și unghiul Cobb nu descriu, singure, felul în care copilul se simte sau dificultățile pe care le întâmpină în viața de zi cu zi. Ghidurile SOSORT includ calitatea vieții printre obiectivele îngrijirii și recomandă atenție la tolerabilitatea corsetului și la starea emoțională a pacientului.
Analiza psihosocială poate începe printr-o conversație despre modul în care copilul înțelege diagnosticul, preocupările sale și experiența tratamentului. Scopul este identificarea nevoilor de sprijin și a obstacolelor care pot afecta participarea la tratament. Evaluarea nu presupune că fiecare copil cu scolioză are dificultăți psihologice.
Întrebările pot fi simple și deschise:
- „Ce te preocupă cel mai mult în legătură cu scolioza?”
- „Cum te simți când porți corsetul la școală sau în preajma prietenilor?”
- „Există lucruri pe care ai început să le eviți?”
- „Ce îți este cel mai greu în programul de tratament?”
- „Ce ai vrea să poți face mai ușor?”
Răspunsurile pot orienta discuția către imaginea corporală, relațiile cu colegii, somn, activitățile preferate și sprijinul familiei. Dificultățile de purtare a corsetului merită explorate fără reproșuri: disconfortul fizic, teama de judecată sau solicitările programului zilnic pot necesita soluții diferite. Consensul SOSORT subliniază importanța timpului acordat ascultării pacientului și familiei, înțelegerii temerilor și explicării tratamentului.
Conversația poate fi completată cu instrumente standardizate. Scoliosis Research Society-22r Questionnaire (SRS-22r) explorează funcția, durerea, imaginea de sine, sănătatea mintală și satisfacția față de îngrijire. Pentru persoanele care poartă corset, Brace Questionnaire (BrQ) a fost dezvoltat pentru evaluarea calității vieții în contextul acestui tratament. Alegerea instrumentului trebuie să țină cont de vârstă și de existența unei versiuni validate în limba utilizată. Chestionarele completează discuția clinică; ele nu stabilesc, singure, un diagnostic psihologic.
O abordare centrată pe pacient presupune ca vocea copilului să fie ascultată direct, chiar și atunci când părintele oferă informații importante. Explicațiile și întrebările trebuie adaptate vârstei, dezvoltării și nivelului său de înțelegere. Ghidul NICE privind experiența copiilor în serviciile de sănătate recomandă cunoașterea copilului ca persoană, inclusiv a lucrurilor importante pentru el, și implicarea sa în decizii în funcție de capacitate și preferințe.
În practică, fizioterapeutul se poate adresa întâi copilului, lăsându-i timp să răspundă, apoi poate solicita perspectiva părintelui. Înainte de examinare, explică ce urmează să facă și de ce, verifică înțelegerea și caută acordul copilului pentru cooperare, în completarea consimțământului necesar. Intimitatea și confortul merită atenție deosebită atunci când evaluarea presupune expunerea trunchiului. Copilul trebuie să poată exprima disconfortul și să solicite o pauză. Aceste principii sunt în acord cu recomandările NICE privind comunicarea, implicarea și respectarea intimității în îngrijirea pediatrică.
Obiectivele funcționale pot fi formulate împreună cu copilul și familia, în cadrul indicațiilor medicale. De exemplu, părintele poate fi preocupat în principal de evoluția curburii, iar copilul de participarea la o excursie sau de purtarea corsetului la școală. Ambele perspective pot fi integrate în plan: urmărirea obiectivelor clinice și găsirea unor soluții pentru dificultățile concrete ale copilului.
Informațiile psihosociale devin utile atunci când influențează intervenția. Dacă problema este disconfortul corsetului, este necesară comunicarea cu medicul și ortezistul. Dacă dificultatea privește rutina zilnică, echipa poate ajuta familia să organizeze tratamentul în raport cu școala și activitățile copilului. Dacă apar dificultăți emoționale persistente sau importante, poate fi necesară colaborarea cu un psiholog. SOSORT susține îngrijirea în echipă și includerea sprijinului psihologic atunci când este necesar.
La reevaluare, pe lângă constatările fizice, merită urmărite experiența copilului, participarea la activități și dificultățile întâmpinate în tratament. Astfel, evaluarea fizioterapeutică poate contribui la un plan care ține cont de obiectivele clinice, de calitatea vieții și de ceea ce contează pentru copil.
„Evaluați starea emoțională a pacientului și oferiți consiliere familiei la predarea corsetului și la consultațiile ulterioare.”
Stefano Negrini și colaboratorii, Ghidurile SOSORT 2016, publicate în 2018; fragment tradus din engleză.
Rolul unei echipe multidisciplinare
O abordare multidisciplinară poate include:
- medicul;
- fizioterapeutul;
- tehnicianul ortezist;
- psihologul;
- asistentul medical;
- familia;
- personalul educațional, atunci când este necesar.
Identificarea precoce a anxietății, izolării sociale sau a unei imagini corporale negative poate permite acordarea unui sprijin adecvat.
Concluzie
Scolioza poate avea un impact emoțional important, în special în perioada adolescenței. Diagnosticul, modificările aspectului corporal și tratamentul cu corset pot influența stima de sine, imaginea corporală, relațiile sociale și starea psihologică.
Totuși, reacția emoțională nu este aceeași pentru fiecare pacient. Unele persoane se adaptează foarte bine, iar sprijinul familiei, comunicarea cu personalul medical și intervențiile psihosociale pot facilita această adaptare.
Prin urmare, îngrijirea pacientului cu scolioză trebuie să urmărească nu numai aspectele ortopedice, ci și bunăstarea psihologică și calitatea vieții.
Bibliografie
- Wang, S., Zhao, J., Hu, X., & Yuan, Y. (2026). Psychosocial Burden of Adolescent Idiopathic Scoliosis: A Systematic Review and Meta-Synthesis of Patient and Caregiver Perspectives. Health Expectations, 29(4), e70785.
- Yan, L. I., Wong, A. Y. L., Cheung, J. P. Y., Zhu, B., Lee, K. C., Liang, S. R., et al. (2023). Psychosocial interventions for teenagers with adolescent idiopathic scoliosis: A systematic literature review. Journal of Pediatric Nursing, 73, e586–e593. DOI: 10.1016/j.pedn.2023.10.037.
- Kelly, D. M., et al. (2022). A systematic scoping review and textual narrative synthesis of the qualitative evidence related to adolescent idiopathic scoliosis.
- Psychosocial Difficulties in Adolescent Idiopathic Scoliosis: Body Image, Eating Behaviors, and Mood Disorders. (2018). World Neurosurgery. DOI: 10.1016/j.wneu.2018.05.104.
- Quality of life and mental health in adolescents with idiopathic scoliosis undergoing brace treatment: a systematic review and pooled analysis of quantitative studies. (2026).
- İşçi, H., & Özdemir Görgü, S. (2025). Understanding bracing outcomes in adolescents with idiopathic scoliosis: a mixed-methods approach. Frontiers in Rehabilitation Sciences, 6. DOI: 10.3389/fresc.2025.1625736.
- Negrini, S., et al. (2018). 2016 SOSORT guidelines: orthopaedic and rehabilitation treatment of idiopathic scoliosis during growth. Scoliosis and Spinal Disorders, 13, 3. https://doi.org/10.1186/s13013-017-0145-8National Institute for Health and Care Excellence. (2021). Babies, children and young people’s experience of healthcare. NICE guideline NG204. Recomandări.Vasiliadis, E., Grivas, T. B., & Gkoltsiou, K. (2006). Development and preliminary validation of Brace Questionnaire (BrQ): a new instrument for measuring quality of life of brace treated scoliotics. Scoliosis, 1, 7.
