Educația posturală: ce rol are în prevenirea atitudinii scoliotice?

Autori : Fizioterapeut Manta Alexandru, Fizioterapeut și terapeut ISST Schroth Pascu Eduard

Introducere

Atitudinea scoliotică este o deviație funcțională a trunchiului, de obicei reductibilă la schimbarea poziției și fără rotație vertebrală fixă. Ea diferă de scolioza structurală, care este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale. În practică, ea apare frecvent la școlari, în perioadele de creștere rapidă, când corpul se confruntă cu ore lungi de ședere, ghiozdane și ecrane.

Distincția are consecințe importante pentru educația posturală. Scolioza idiopatică adolescentină are o etiologie multifactorială, cu o componentă genetică recunoscută, iar cauza exactă rămâne necunoscută. Obiceiurile posturale , căratul greutăților, sedentarismul sau activitățile zilnice nu sunt deci o cauză dovedită a curburii structurale (scolioza). Ele pot influența însă menținerea asimetriilor funcționale(atitudini scoliotice), confortul copilului și relația lui cu propriul corp. Aici intervine educația.

Ce spune cercetarea despre educația posturală

Programele școlare de educație posturală se bazează pe ideea că un copil care înțelege cum funcționează corpul său face alegeri mai bune în viața de zi cu zi. Dovezile sunt încurajatoare, dar nuanțate:

• O revizuire sistematică a studiilor randomizate, cu 8 studii și 1239 de participanți, a arătat îmbunătățirea cunoștințelor și a comportamentelor legate de spate. Efectul asupra prevalenței durerii de spate nu a fost concludent.
• O altă revizuire sistematică, cu 7 studii și 2568 de copii, a concluzionat că rezultatele pozitive nu pot susține ferm programele posturale, din cauza riscului mare de bias al studiilor incluse.
• Un scoping review a observat că programele se concentrează mai ales pe dobândirea de cunoștințe, iar puținele studii de urmărire nu arată rezultate consecvente privind menținerea competențelor posturale.

Concluzia corectă nu este că educația posturală nu funcționează, ci că forma ei contează. Programele eficiente trebuie repetate, practicate și integrate în rutina școlii, nu limitate la o prelegere unică.

Ergonomia: mediul care susține (sau sabotează) educația

Modul în care trăim, învățăm și ne relaxăm își lasă amprenta directă asupra coloanei vertebrale. Creșterea dramatică a comportamentelor sedentare, asociată cu timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor, favorizează adoptarea și menținerea prelungită a unor posturi inestetice ce pot contribui la apariția durerilor. În acest context, ergonomia intervine ca un factor preventiv esențial – însă ea presupune mult mai mult decât simple recomandări generale: este vorba despre adaptarea concretă a mediului la anatomia copilului.

Un elev poate înțelege teoretic cum să aibă o postură corectă și totuși să nu reușească să o mențină dacă mediul înconjurător îl împiedică. Revizuirile sistematice din literatura de specialitate confirmă că potrivirea dintre dimensiunile mobilierului (școlar sau de acasă) și caracteristicile antropometrice ale copiilor este un factor-cheie pentru răspunsul lor muscular și articular, prevenind suprasolicitarea asimetrică a musculaturii paravertebrale.

Din perspectivă practică, o strategie ergonomică recomandată se bazează pe câteva principii clare:

• Adaptabilitate: înălțimea scaunului și a băncii/biroului trebuie ajustate în funcție de dimensiunile copilului, nu invers;
• Stabilitate și aliniament: sprijinul ferm al picioarelor pe sol, suportul lombar adecvat și o distanță optimă față de ecran sau caiet contează mai mult decât încercarea de a menține o poziție „perfectă”, dar rigidă;
• Obiceiuri zilnice: purtarea corectă a ghiozdanului și introducerea pauzelor active de mișcare reduc tensiunea acumulată pe parcursul zilei.

Ce trebuie însă înțeles este faptul că aceste sfaturi cu privire la ergonomie trebuie adaptate la realitatea societății. Pe lângă asta nu există o corelație directă între o ergonomie “nepotrivită” și asimetriile posturale sau durerea. Totul depinde de foarte mulți factori, mai ales de nivelul de activitate al copilului sau de factori psiho-emoționali. De multe ori, faptul că persoana este activă și nu prezintă factori psiho-emoționali predispozanți poate să ajute corpul să se adapteze chiar și în medii mai puțin ergonomice.

Perioada pubertății este deosebit de importantă, iar cercetările indică faptul că obiceiurile posturale defectuoase fixate în adolescență tind să se perpetueze și la vârsta adultă. În final, mediul ergonomic, activitatea fizică și educația posturală directă sunt fețe ale aceleiași monede: create să se completeze reciproc, aplicarea uneia fără cealaltă va aduce întotdeauna doar rezultate limitate.

Modelul biopsihosocial: Educarea corpului prin înțelegerea minții și a emoțiilor

Postura nu este un simplu ansamblu de pârghii biomecanice, ci o oglindă somatică a stării psiho-emoționale și un fenomen influențat de o multitudine de factori interconectați. În perioada adolescenței – o etapă marcată de transformări hormonale și presiuni sociale – atitudinea scoliotică apare frecvent ca un răspuns somatic la stres, anxietate sau la o imagine corporală negativă. De exemplu, un adolescent care încearcă să își ascundă înălțimea sau dezvoltarea toracică va adopta adesea o postură defensivă: umeri aduși în față, torace înfundat, cifoză toracală accentuată și cap proiectat anterior.

Cercetările din domeniu confirmă această complexitate. Un studiu amplu realizat pe 1.596 de adolescenți a arătat că poziția „gârbovită” la ședere este corelată nu doar cu parametri fizici (rezistență scăzută a musculaturii spatelui, IMC mai mare), ci și cu factori comportamentali și psihologici, cum ar fi timpul crescut petrecut în fața televizorului și o autoeficacitate percepută mai mică. Mai mult, aproximativ 60% din variația posturii nu a fost explicată de variabilele măsurate, iar gradul de „gârbovire” a fost doar slab asociat cu durerea de spate. Aceste date ne avertizează să nu reducționăm problema și să nu transformăm postura într-un „vinovat” unic pentru durere.

Din perspectivă psihosocială, intervențiile clasice pot cădea în două capcane opuse, pe care o educație posturală modernă trebuie să le evite:

• Mesajele rigide și culpabilizante (de tipul „stai drept, altfel ți se strâmbă coloana”), care alimentează anxietatea și o hipervigilență corporală disfuncțională, intensificând preocupările obsesive legate de propria imagine. Pe lângă asta, când vine vorba de scolioză (nu de atitudine scoliotică) , una din deformările patologice (cea din plan sagital) este pierderea curburilor sagitale și formarea spatelui plat. De aceea, ar fi bine să înlocuim acest termen de – stai drept – cu unul mai potrivit ;
• Idealizarea unei singure poziții „perfecte”. Cercetătorii subliniază că nu există o postură unică optimă, iar variația posturală și schimbarea frecventă a poziției sunt mult mai importante decât menținerea rigidă a unui aliniament fix.

Your best posture is your next posture.

Astfel, o educație posturală autentică, construită pe modelul biopsihosocial, elimină critica, rușinea și mitul „posturii perfecte”. În locul atenționărilor negative, procesul folosește încurajarea, empatia și validarea emoțională. Atunci când copilul înțelege că poziția sa contează, dar corpul său este profund adaptabil, iar mișcarea este cel mai bun aliat, prevenția atitudinii scoliotice devine un demers firesc, sustenabil și eficient.

Stilul de viață: sedentarism, ecrane, mișcare

Sedentarismul și timpul petrecut în fața ecranelor sunt adesea acuzate pentru problemele posturale. Dovezile sunt mai prudente decât percepția comună. O meta-analiză a 129 de studii a găsit o asociere mică între sedentarism și durerea spinală în datele transversale. Datele longitudinale nu au susținut însă o relație cauzală, iar autorii avertizează că dovezile sunt de certitudine scăzută.

Aceeași lucrare subliniază că reducerea sedentarismului rămâne importantă pentru sănătatea generală și recomandă promovarea activității fizice regulate, a somnului adecvat și a bunăstării psihice. Pentru educația posturală, aceasta înseamnă să nu demonizăm ecranele, ci să încurajăm pauzele active, schimbarea frecventă a pozițiilor și mișcarea zilnică.

Programele de tip „Școala Spatelui” (Back School): Cum arată o educație posturală eficientă?

Studiile clinice arată că cele mai bune rezultate în prevenția atitudinii scoliotice se obțin prin programe colective și structurate de educație posturală, de tipul „Școlii Spatelui” (Back School), implementate în mediul școlar și susținute activ acasă. O astfel de abordare depășește stadiul unor simple recomandări izolate, transformând prevenția într-un proces continuu și integrat în viața cotidiană a copilului.

Pentru a avea un impact real și de durată, o educație posturală eficientă îmbină câteva componente esențiale:

• Lecții interactive și comunicare fără alarmism: Oferirea unor explicații simple, pe înțelesul copiilor, despre modul în care funcționează coloana vertebrală și importanța mișcării. Este esențial ca informațiile să fie transmise pe un ton pozitiv, evitând termenii înfricoșători care pot genera anxietate;
• Practică experiențială (joc și conștientizare): Un program eficient pune accentul pe exerciții practice, nu doar pe teorie. Acesta include ateliere de conștientizare corporală, exerciții scurte de propriocepție, jocuri de mișcare și demonstrații directe chiar în sala de clasă;
• Promovarea dinamismului și pauzele active: Încurajarea mișcării prin pauze active scurte la școală și acasă, punând accent pe schimbarea poziției la intervale regulate în locul menținerii unei stări statice prelungite;
• Parteneriatul interdisciplinar (școală – familie – specialiști): Colaborarea strânsă între fizioterapeut, cadrele didactice și părinți. Adulții din viața copilului sunt cei care configurează mediul fizic, dar și cei care transmit mesajele educaționale și emoționale;
• Adaptarea ergonomică a spațiului: Asigurarea condițiilor materiale adecvate – de la alegerea și reglarea mobilierului potrivit (birou, scaun) și poziționarea optimă a ecranului, până la purtarea corectă și confortabilă a ghiozdanului, dar nu numai;
• Recunoașterea semnelor de alarmă (red flags): Educația posturală ajută la diferențierea clară între o atitudine scoliotică reversibilă și o problemă structurală. Sunt necesare evaluări posturale periodice ale copiilor pentru a observa din timp un eventual semn de alarmă. O asimetrie persistentă, rigidă, care nu se modifică la schimbarea poziției trunchiului, necesită de îndată o evaluare medicală și fizioterapeutică de specialitate, depășind sfera simplor ghidaje sau corecții posturale de rutină.

Prin unirea acestor piloni într-un cadru coerent, programele de educație posturală le oferă copiilor și adolescenților instrumentele necesare pentru a deveni parteneri activi în menținerea propriei sănătăți vertebrale.

Concluzie

Educația posturală nu previne scolioza structurală, a cărei etiologie este multifactorială. Ea are însă un rol real în prevenirea și gestionarea atitudinii scoliotice. Ea susține obiceiuri de mișcare sănătoase, ajută copilul să-și înțeleagă corpul și reduce anxietatea legată de postură. Abordată prin ergonomie, model biopsihosocial și stil de viață activ, ea devine un instrument de creștere a autonomiei pacientului, nu o listă de interdicții.

Bibliografie

1. Latalski, M., Danielewicz-Bromberek, A., Fatyga, M., Latalska, M., Kröber, M., & Zwolak, P. (2017). Current insights into the aetiology of adolescent idiopathic scoliosis. Archives of Orthopaedic and Trauma Surgery, 137. DOI: 10.1007/s00402-017-2756-1.
2. Anyachukwu, C. C., Amarah, C. C., Atueyi, B. C., Anthony, I., Nweke, M., & Abaraogu, U. (2024). Effectiveness of back care education programme among school children: a systematic review of randomized controlled trials. BMC Pediatrics, 24, 95. DOI: 10.1186/s12887-024-04563-y.
3. Valenciano, P. J., Cibinello, F. U., Neves, J. C. J., & Fujisawa, D. S. (2021). Effects of postural education in elementary school children: a systematic review. Revista Paulista de Pediatria, 39, e2020005. DOI: 10.1590/1984-0462/2021/39/2020005.
4. Araújo, C. L., Moreira, A., & Carvalho, G. S. (2023). Postural education programmes with school children: a scoping review. Sustainability, 15, 10422.
5. Castellucci, H. I., Arezes, P. M., Molenbroek, J. F. M., de Bruin, R., & Viviani, C. (2017). The influence of school furniture on students’ performance and physical responses: results of a systematic review. Ergonomics, 60(1), 93-110. DOI: 10.1080/00140139.2016.1170889.
6. O’Sullivan, P. B., Smith, A. J., Beales, D. J., & Straker, L. M. (2011). Association of biopsychosocial factors with degree of slump in sitting posture and self-report of back pain in adolescents: a cross-sectional study. Physical Therapy, 91(4), 470-483. DOI: 10.2522/ptj.20100160.
7. Slater, D., Korakakis, V., O’Sullivan, P., Nolan, D., & O’Sullivan, K. (2019). „Sit up straight”: time to re-evaluate. Journal of Orthopaedic & Sports Physical Therapy, 49(8), 562-564. DOI: 10.2519/jospt.2019.0610.
8. Montgomery, L. R. C., Swain, M., Dario, A. B., O’Keeffe, M., Yamato, T. P., Hartvigsen, J., French, S., Williams, C., & Kamper, S. (2025). Does sedentary behaviour cause spinal pain in children and adolescents? A systematic review with meta-analysis. British Journal of Sports Medicine, 59(6). https://bjsm.bmj.com/content/59/6/409
9. Pardo-Hartero, M., et al. (2022). Effects of School-Based Postural Education Programs on Postural Knowledge and Habits in Children and Adolescents: A Systematic Review. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(18), 11520.
10. Minghelli, B., et al. (2021). School-based postural education programs: A preventive approach for spine health in children and adolescents. Journal of Bodywork and Movement Therapies, 27, 452-458.